insecticide

- afide(paduchi), omizi, musculite, melci, paianjeni, pureci de plante

Tratament 1 - usturoi aprox.150g. maruntit se infuzeaza in 5 litri apa. Dupa treizeci de minute se filtreaza si se lasa sa se raceasca. Se adauga putin sapun sau lapte si se pulverizeaza pe plante.Tratamentul se repeta la interval de circa 14 zile.

Tratament 2 - pelin proaspat 150gr maruntit se infuzeaza in 5 litri de apa. Dupa zece minute se filtreaza se lasa sa se raceasca, se aduga putin sapun sau lapte. Se pulverizeaza pe plante.Tratament recomandat de trei ori la interval de 10 zile.

Tratament 3 – Ardei iute 150 gr maruntit se infuzeaza in 5 litri de apa. Se filtreaza dupa treizeci minute se lasa sa se raceasca si se pulverizeaza pe plante. Este un revulsiv puternic -indeparteaza toate insectele

Tratament 4 – 30 - 40ml. emulsie consistenta de sapun de rufe, preferabil cu pelin din cel vandut de tarani (in orasele mici se mai gaseste), se dizolva in 4 litri de apa. Se aduga 250ml alcool de 70 grade. Se pulverizeaza pe plante. Este un insecticid cu spectru larg de actiune.
Fungicide



Tratament 1 – cel cu usturoi de la capitolul precedent.

Tratament 2 – 150gr. hrean (radacini) infuzate in 5l. de apa. Se filtreaza dupa treizeci de minute. Dupa ce se raceste se utilizeaza prin pulverizare pe plante si pe sol.

Tratament 3 - Ceapa salbatica, (pur /allium sibericum) 150gr. maruntita infuzata in 5 litri de apa. Se filtreaza dupa 30 minute si se pulverizeaza pe plante si pe sol.

Si la fungicide este recomandata adaugarea la solutia de pulverizat de sapun sau lapte pe post de adeziv.

ALOE

Aloea este o planta din familia Liliaceae a carei inaltime variaza de la 10 la 100 cm si care prezinta modificari morfologice asemanatoare cactusilor. Originare din zone calduroase si secetoase, plantele suculente - din care face parte si aloea - au frunze groase protejate de un strat ceros care le impiedica sa piarda apa prin transpiratie. Se cultiva si se inmultesc usor, formand adevarate "colectii decorative".
Varietatea Aloe arborescens are tulpina viguroasa, inalta de 50 - 100 cm. Frunzele cu nuante albastrui, suculente si cu ghimpi pe margine, apar in varfurile lastarilor. Inflorescentele sunt bogate, de culoare rosu-corai. Aloea aristata este o planta mica sub forma de rozeta si cu pete albe asemanatori unor negi. Aloea arici (A. humilis) are frunze cu spini albi pe margine si flori rosii ca niste clopotei. Alte varietati de aloe sunt: A. saponaria cu frunze verzi cu dungi albe si A. variegata cu frunze lungi si ascutite. Plantele suculente cresc incet si incep sa infloreasca dupa 2-4 ani de la plantare.
Au mare nevoie de lumina, de aceea ele trebuiesc asezate la fereastra (de preferat la cele pozitionate catre sud). Vara e bine sa tinem plantele in balcon sau gradina, sub lumina soarelui si la caldura. Iarna poate sa fie racoare in camera in care tinem plantele dar neaparat sa fie lumina. Temperatura din camera si umiditatea scazuta impune plantei o perioada de repaos. Nerespectarea acestui repaos duce la lipsa florilor. Udarea plantelor se produce doar atunci cand pamantul de la radacina este uscat. Excesul de apa, mai ales iarna, poate duce la distrugerea plantei. Aerisirea spatiului in care sunt tinute plantele este si ea importanta dar fiti atenti ca iarna sa nu se produca curenti de aer.
Pamantul in care se cultiva plantele trebuie sa fie suficient de poros si cu reactie neutra. Combinatia preferata de sol este: pamant de frunze, turba fibroasa si nisip.
Recomandat este ca ghiveciul in care se afla planta sa aiba gauri de scurgere pentru apa suplimentara.
Inmultirea se face prin butasi in perioada mai-iunie. Butasii se planteaza imediat la 2 cm adancime in pamant nisipos si sunt tinuti la caldura si umbra cateva zile. Mutarea in ghivece se face dupa aparitia radacinilor.
Nu trebuie omisa curatirea frunzelor de praf cu o pensula care sa nu afecteze planta. Ingrasamintele se folosesc rar si in cantitati mici.
Aceasta familie de plante este rezistenta la boli si daunatori, dar neglijenta poate duce la micoza (mucegai cenusiu) sau la invadarea plantelor de catre paduchi testosi sau paianjeni rosii. Plantele atacate de trateaza cu pesticide.

Hibiscus rosa sinensis – Trandafir chinezesc

Denumit popular Trandafir chinezesc, Hibiscus rosa sinensis - singura varietate care se cultiva ca planta de apartament - este membru al familiei Malvaceae. Este un arbust ce poate creste pana la 2 m, are frunze persistente, ovale si dintate usor pe margini, de un verde stralucitor. Mai deosebita este varietatea Cooperi care are frunze variegate. Florile cresc in varful lastarilor si pot fi simple sau duble, in culori foarte variate. Planta infloreste abundent mai ales primavara si toamna, dar daca are lumina suficienta, ea poate inflori tot timpul anului. Desi floarea dureaza doar o zi, frumusetea si stralucirea ei merita tot efortul. Daca este bine ingrijita, planta va inflori abundent avand uneori si 5 flori deschise in acelasi timp pe o singura ramificatie a tulpinii.
Nu numai ca suporta bine taierile, dar acestea devin necesare dupa un sezon in care planta a crescut aproximativ 70 cm, in mare parte cu crengile pe orizontala si mai putin in inaltime. Rata de ramificare dupa taiere este excelenta. Noii vlastari ajung insa la maturitate doar daca li se ofera suficienta lumina. Altfel, vlastarii mai putin luminati vor ramane in stadiu de "mugure brun". Temperatura optima variaza in jur de 20 gr. C dar, daca planta va fi partial umbrita se descurca foarte bine pana la o temperatura verificata de 43 gr. C. Daca razele soarelui vor cadea direct pe frunze, acestea se vor rasuci ca si cum ar fi oparite iar planta va avea nevoie de cantitati mari de apa la radacina. Iarna insa, nu lasati ca temperatura sa coboare sub 10-15 gr. C pentru ca riscati sa va pierdeti planta.
Daca aveti un Hibiscus care n-a mai inflorit de multa vreme trebuie sa procedati in felul urmator: tundeti planta foarte scurt si scoateti intreg balotul de pamant din ghiveci. Curatati macar partial radacinile si transplantati Hibiscusul intr-un nou ghiveci, ceva mai mare. Udati moderat pamantul (acesta trebuie sa contina: pamant de gradina bogat in humus, turba sau pamant de frunze, nisip in cantitate mai mica decat celelalte componente), stropiti usor frunzisul ramas dupa taiere (inclusiv tulpina) si asezati planta in locul cel mai bine luminat din casa dumneavoastra. E o metoda verificata si are rezultate sigure. Daca odata cu venirea verii observati ca planta pierde bobocii inainte sa se deschida, atunci fie razele soarelui cad direct pe planta, fie este invadata de paraziti. Acestia pot fi paduchi de frunze, paianjeni sau tripsi si ataca mai ales frunzele tinere si bobocii. Ii puteti descoperi din vreme daca verificati bine frunzele pe ambele parti. In magazinele de specialitate gasiti solutii potrivite care amestecate cu apa si pulverizate pe planta o vor ajuta sa scape definitiv (sunt necesare minim 2 serii de pulverizari, dar rezultatul este excelent).
Puteti sa va inmultiti Hibiscusul prin butasire tot anul, dar primavara devreme si toamna sunt perioadele cu rezultatele cele mai bune. Pentru asta folositi butasi trecuti de faza erbacee pe care ii veti inradacina in turba fibroasa amestecata cu nisip sau perlit si veti acoperi totul cu o folie mata. Temperatura va fi de 22-25 gr. C in perioada de inradacinare. Semintele se obtin si ele usor, dar se folosesc doar in lucrari de ameliorare. Totusi, daca vreti sa obtineti plante noi din seminte, trebuie sa aveti grija sa le semanati in februarie-martie. Plantele tinere se ciupesc deasupra a 2-4 frunze pentru o mai buna ramificare. La fel se procedeaza si la soiurile cu capacitate slaba de ramificare.
La plantele mature, prin taiere se corecteaza forma, dar se indeparteaza si acele ramificatii imbatranite sau care nu mai au asa de multe frunze. Udarea se face abundent in perioada calda, care coincide si cu cea in care Hibiscusul creste cel mai mult, dar trebuie sa aveti grija sa nu abuzati. Lasati pamantul sa se usuce putin la suprafata intre doua udari. Specialistii recomanda ca fertilizarea sa aiba loc de 3-4 ori pe vara, altfel va creste foarte mult si va fi greu sa va descurcati cu el. Din pacate, experienta mea spune ca o carenta de azot va duce la flori mici si mai putin decorative. Diferenta de marime si stralucire dintre o floare obtinuta in perioada de fertilizare si una din perioada in care nu s-au aplicat ingrasaminte este umitoare: aproape 50%. Asa ca merita sa va ganditi la ritmul in care va veti fertiliza planta pentru a obtine efectele dorite.

PETUNIILE

Le intalnesti vara peste tot, in gradini, parcuri, alei, dar le prieste si pe balcoane sau terase. Asta pentru ca nu sunt flori pretentioase, dar sunt decorative si frumoase.

Petuniile se numara printre plantele anuale cele mai populare si cele mai mult folosite pentru amenajarea estivala a gradinilor, teraselor sau balcoanelor. Sunt foarte mult apreciate atat pentru coloritul variat si marimea florilor, precum si pentru durata lunga de inflorire.

Sunt originare din Brazilia si Argentina, unde se cunosc circa 15 specii spontane ale acestui gen. In Europa, cultivarea lor a inceput inca de la inceputul secolului XX. Prin stradania horticultorilor au fost obtinute, de-a lungul timpului, din Petunia nyctaginiflora si Petunia violacea, numeroase varietati. Cultura lor este simpla si au pretentii reduse fata de sol si expozitie, de aceea se si pot cultiva in multe scopuri: in parcuri si gradini pentru ronduri sau rabate, singure sau in combinatie cu alte plante. Trebuie sa stii ca petuniile sunt rezistente la vant si florile nu se strica daca ploua sau daca se face frig. Soiurile pitice, cu crestere compacta cu flori mici sau mari, simple sau duble, sunt foarte frumoase daca sunt plantate in ghivece.

Au nevoie de mult soare si prefera soluri bogate in substante organice, in special gunoi de grajd la care se adauga putin nisip pentru ca apa sa treaca mai usor prin acest amestec. Pe timpul iernii le poti cultiva chiar si in interior. Pentru aceasta trebuie sa faci rasaduri pe care le transplantezi in septembrie in ghivece mici. Le lasi afara intr-un loc adapostit si inainte de a da inghetul le asezi la o fereastra insorita. Prin ianuarie incep sa apara primii muguri de flori.

Pentru o ramificare mai buna si o inflorire abundenta se ciupesc varfurile lastarilor. Plantele au nevoie de fertilizari la fiecare 2-3 saptamani cu un ingrasamant bogat in azot.

Inmultirea petuniilor se face in special prin seminte. In cazul varietatilor mai deosebite si care nu produc seminte suficiente se poate recurge la butasire, care se efectueaza usor, din varfuri de lastari, si aproape in orice anotimp.



Frunzele tinere sau varful mladitelor de petunii sunt adeseori atacate de purici de plante. Daca ii observati, stropiti frunzele cu o solutie speciala de combatere a acestor daunatori. Repetati procedura dupa o saptamana.

Uneori pot fi atacate de paduchi de sera (popular cunoscuti sub numele de paduchi albi). Pot fi combatuti turnand in pamantul plantei solutie DECIS in concentratie 0,1%. Repetati procedura dupa 10 zile.

Plantele care dau semne de putrefactie sau ciuperci trebuie indepartate imediat de pe balcon, pentru ca boala sa nu se raspandeasca si asupra plantelor sanatoase.

Stiai ca...
Rasadurile de petunii din ultima generatie, cunoscuta sub numele de cascada, pot fi procurate din magazine specializate sau sere de flori. Acum exista astfel de magazine specializate.

In piete, la tarani, intalnim adesea sortimente de petunii care se inmultesc pe baza de seminte. Din pacate, sunt mai putin rezistente la conditii neadecvate si daunatori. De aceea, desi sunt mai ieftine, nu merita sa arunci banii si munca ta pe ele.

In conditiile de acasa putem sa pregatim rasaduri pe baza de seminte de petunie obisnuita, de gradina.